Velichko Dinov, Regional Manager Eastern Europe la Winaico
Cu ocazia vizitei sale recente în România, am avut o discuție cu Velichko Dinov, Regional Manager Eastern Europe la Winaico – unul dintre cei mai buni producători de panouri solare la nivel mondial – de la care am aflat multe informații importante – ce se ascunde în spatele industriei, cum sunt testate de fapt panourile solare, după ce principii se fac investițiile mari, plus sfaturi pentru oamenii care își doresc energie solară.
Cum e să lucrezi într-un domeniu care pune la dispoziție soluții pentru persoanele care încep să treacă la energia curată?
Energia verde a început cu oameni pionieri, oameni cărora le place ceea ce fac. Însă, așa cum ne stă nouă în natură, de la o idee foarte frumoasă de a produce propria energie electrică și de a salva planeta, am făcut ca în Europa, mai mult sau mai puțin, energia fotovoltaică să însemne un cuvânt rău, din cauza intervențiilor politice și din cauză că e făcută prost. În loc de panouri solare fotovoltaice instalate pe acoperișurile sediilor comerciale și rezidențiale, unde se poate produce și consuma energie electrică, boom-ul a început cu instalații mari, care au fost folosite ca instrumente financiare și care au creat un fel de „vârtej” în care oamenii intră pentru a face bani rapid.
Deci, ideea de sursă curată a fost lăsată în urmă. Totuși, există unele persoane care lucrează în acest domeniu și care cred în ceea ce fac, iar lucrurile încep să se miște. După acești 5-6 ani, timp în care a fost utilizată drept instrument financiar, energia fotovoltaică va face parte din viața fiecăruia. Cred că asta se va întâmpla în următorii câțiva ani, mai ales datorită scăderii prețurilor și a costurilor de instalare — în ultimii cinci ani, prețurile au ajuns la jumătate. Deci, acum, chiar dacă cineva are un sistem PV care a costa ceva mai mult, cu prețurile energiei electrice ale momentului, amortizarea se va face în aproximativ 10 ani. Și, desigur, știm că prețul energiei electrice va fi tot mai mare.
E o chestiune de schimbare a mentalității oamenilor, a guvernelor în special, pentru că producătorii mari de electricitate se simt amenințați de o eventuală reformă și, desigur, vor face tot ce le stă în putință să nu lase pe nimeni să intervină în afacerile lor. Acest lucru duce la tensiuni pretutindeni, deoarece ei dețin banii, și le stă în putere să schimbe legea și să facă presiuni. Acest lucru nu poate fi oprit, iar dacă politicienii nu vor face legile așa cum ar trebui, oamenii vor începe să facă instalații „la negru”.
Suntem o industrie foarte tânără, cu un palmares de 10 ani. Acest lucru înseamnă că suntem foarte tineri și, din păcate, din cauza banilor care vin ușor și a instrumentelor financiare, atunci când plănuim un sistem PV, profesionalismul și calitatea echipamentelor corespund cu maturitatea industriei noastre. Deci, sunt puțini cei care știu de fapt ce vând, ce fac sau ce înseamnă tehnologia PV. Doar un exemplu: toată lumea vorbește despre eficiența modulelor, dar eficiența modulelor nu înseamnă absolut nimic. Eficiența unui modul PV este puterea instalată în comparație cu metru pătrat. Deci, avem 100% randament doar dacă avem un kilowatt per metru pătrat. Asta-i tot!
Oamenii au impresia că un panou solar cu un randament de 30% este mai bun și că va produce mai multă energie față de un panou fotovoltaic cu un randament de 17%. Nu e chiar așa. Înseamnă că voi folosi un spațiu mai mare pentru a instala această putere, dar dacă modulul este de calitate mai bună, modulul cu un randament mai mic va produce la fel de multă energie dacă corespunde puterii instalate. Acest lucru înseamnă kilowatt-oră per kilowatt în orele de vârf. Până acum, aș spune lucrurile se schimbă, însă multor oameni din industrie, inclusiv tehnicieni le pasă doar de preț per watt în orele de vârf. Asta e tot ce știu. Nu știu nimic altceva, ceea ce e foarte trist, până la urmă.
Ce se poate face? Care ar fi soluția?
În momentul de față, nu se pot face prea multe lucruri. E ca și cum ai fi mic, în scutece și nu știi nimic despre lume. Apoi înveți să mergi, devii adolescent… Deci, e un lucru normal, aș spune. Dar problema principală a industriei este că industria însăși trebuie să facă ceva cu pragul intrării în producție, în special pentru modulele fotovoltaice, care este foarte, foarte scăzut.
Standardele IEC care testează modulele astfel încât să poată fi vândute pe piață sunt atât de mici încât oricine poate face un panou solar. Îți trebuie câteva celule fotovoltaice pe care le poți lipi cu o gumă de mestecat sau cu orice altceva și ai făcut câteva panouri. Le trimiți spre certificare și da, 50% dintre ele vor trece testul!
Cine face acest standard?
Standardul IEC a fost făcut de către persoane din industrie, acum opt ani. Iar pragul este atât de mic încât trebuie schimbat. Dar, pentru că industria PV, până în prezent, mergea pe principul de donație: „obțin bani gratis, de ce ar trebui să-mi pese? Vreau cele mai ieftine materiale, guvernul sau alte persoane vor plăti oricum pentru asta și asta-i tot ce contează.”
Totuși, când vine vorba să-mi pun panouri pe propriul acoperiș, gândindu-mă la calitate, altfel stau lucrurile. Problema este că industria trebuie să rezolve chestiunea cu standardul, pentru că atunci când vorbești cu alte companii care oferă certificări și care fac, de fapt, teste adevărate pentru ca producătorii de panouri să obțină certificările, vor spune „desigur că standardul este scăzut, dar mai sunt și alții care fac aceste certificări, nu doar noi.”
În prezent, există un grup care lucrează la un nou standard, însă el o să apară peste patru ani. Așa că, până atunci, avem un standard destul de scăzut.
Imaginați-vă că testul UV pentru obținerea certificării este făcut la 15 kilowați. E ca și cum ai conecta modulul, aprinzi lumina și apoi o stingi. „Oh, uite, testul UV a trecut!”
Din păcate, acest lucru creează confuzii pentru clienți și pentru investitori, care se vor confrunta încă din primul an cu probleme de calitate din cauza produselor proaste.
Am înțeles că firma dvs. are standarde de testare diferite…
Acest lucru trebuie făcut de fiecare producător, pentru a ști la ce nivel se află calitatea produselor. Noi, la Winaico, am triplat testele pe care ar trebui să le facem în mod normal. Testele noastre sunt de trei ori mai dure, așa că modulele noastre nu numai că respectă standardul IEC, ci au și toate șansele de a rezista în lumea reală.
Este foarte important ce materiale folosești, cine e furnizorul, cum lucrezi și așa mai departe. S-a ajuns în situația în care oamenii cred că toate panourile solare sunt la fel, din moment ce au aceleași standarde. Dar dacă, spre exemplu, un Trabant și o mașină Mercedes ar avea aceleași standarde de securitate, ar însemna că le putem arde sau accidenta, nimănui nu îi pasă. Însă această industrie este mai matură, are 100 ani iar noi, din păcate, chiar și clienții finali, nu suntem conștienți de acest lucru.
La fel a început și industria IT. Au fost vremuri în care în fiecare garaj cineva asambla calculatoare. Dacă acesta se rupea în câteva bucăți, după trei sau șase luni, nimănui nu îi păsa. În momentul de față, nu mai apelezi la un garaj, cauți un brand și știi mereu exact ce cumperi. Știi componentele hardware, știi software-ul, știi totul despre el.
Am repetat asta de atâtea ori, în special pentru marii investitori, dar și pentru cei care au investit în instalații mici. Exemplu: Vreau să cumpăr o mașină, așa că am merg la primul salon auto, apoi la alt salon auto, citesc articole pe internet, îl întreb și pe vecinul meu ce părere are despre mașina cutare, merg la un test drive și spun „ok, vreau diesel, vreau benzină, vreau tipul acesta de securitate”, și așa mai departe. E un proces care durează între trei și șase luni, probabil un an, și fac o investiție de 15-20.000 de euro.
În schimb, când vine vorba de instalații fotovoltaice mari, în care investești milioane de euro, iei decizia după ce ai văzut o foaie cu date de la producător și un fișier Excel de la contabilă. Pur și simplu nu înțeleg! Investești un milion de euro și spui „ok, aleg cele mai ieftine materiale, ce bine arată fișierul Excel… Gata, recuperez investiția în patru ani!” Dar apoi apar problemele, se sparg panourile, se strică invertorul, structurile de montaj devin șubrede, și începi să bagi alți bani în instalație.
Cerințele IEC, spre exemplu IEC 61215, necesită 200 de cicluri, și treci. Noi facem 600 de cicluri, plus inspecție cu electroluminiscență ca să depistăm microfisurile. Testul de căldură, pentru a trece IEC, înseamnă să pui panourile într-o cameră la 85 de grade și la o umiditate de 85%, timp de 1.000 de ore. Iar apoi se verifică Pmax-ul și totul e în regulă. Adică, în acest moment, 100% din module trec testul.
Noi facem asta de trei ori. Avem o cameră specială și testăm panourile timp de 3.000 de ore. Vorbim cu firmele de certificare și ne spun că da, dacă facem testele de trei ori panourile noastre vor fi, probabil, să zicem ok, iar pragul de calitate va fi mai mare. Totuși, 50-60% din panouri nu trec testul.
Problema este că, până în prezent, în special producătorii chinezi, au un fel de politică prin care sprijină producția de module fotovoltaice. Și producătorii PV primesc finanțare foarte ieftină. E ceva de genul „vă dau bani indiferent dacă produceți mult sau puțin, cui îi pasă?” Tot ce contează e ca statul Chinez să exporte multe module fotovoltaice. Astfel, la sfârșitul zilei, cineva îmi dă bani și nu-mi pasă dacă fac profit sau nu, oricum vând la un preț mai mic. E, probabil, o afacere bună pentru ei, dar nu și pentru clientul final.
Toată lumea se uită la bani, însă nimeni nu caută o soluție de viitor. Aceste instalații au o durată de viață de circa 20-25 de ani. În cazul în care instalația încă funcționează după atâta vreme și obțin 85% din puterea generată încă de la început, de ce mi-aș distruge centrala? Ea mai poate funcționa încă 10-20 de ani.
Deci, vorbim despre o decizie importantă, de o investiție pe care o facem în funcție de niște rezultate găsite pe Google și o foaie cu date. E absolut ridicol! Dar asta e situația și de aceea o mulțime de investitori mari apelează la companii terțe care fac verificări în fabrică, au propriile teste și așa mai departe. Le spun mereu clienților mei — singurul lucru care contează cu adevărat sunt datele reale. Nimic altceva! E bine că avem certificări însă, până la urmă, acestea se dovedesc a fi doar niște hârtii.
Și, de asemenea, există un alt lucru important – dacă se întâmplă ceva cu panourile mele și merg, după cinci ani de la instalare, la firma de certificare și spun „ok, prietenii mei, uitați care e problema, mi-ați certificat modulele și am cumpărat de aici pentru că am avut încredere în voi, aveți de gând să îmi returnați banii? Vor spune că nu e răspunderea lor. Ok, și în acest caz, la ce e bună o certificare? Așa merg lucrurile.
Credeți că Europa va trece de la energia tradițională la energia solară în următorii 10 ani?
E destul de greu să facem estimări. Problema e foarte complexă, deoarece energia este un element cheie în viețile noastre. Trecerea la energia solară ar însemna, pentru mine, împlinirea unui vis, dar pe de altă parte trebuie să ne gândim la impactul social al trecerii de la marile mine de cărbune direct la energia curată. Să luăm exemplul Poloniei. Până acum, țara depindea mai mult sau mai puțin de cărbune. O mulțime de oameni lucrează în minele de cărbune și, dacă se face trecerea directă la sursele regenerabile de energie, ce se va întâmpla cu oamenii aceștia? Își vor pierde locurile de muncă, apar presiuni și nu e deloc ușor. Deci, lucrurile trebuie făcute pas cu pas.
Și, de asemenea, vă puteți imagina impactul pentru Țările Arabe sau pentru Rusia, dacă am reduce dependența de motorină sau benzină în Europa cu 15%, de exemplu? Acest lucru va avea un impact enorm asupra lor. Trebuie să luăm în considerare și faptul că trăim pe o singură planetă, că ar fi foarte frumos dacă toată lumea ar produce electricitate însă, pe de altă parte, știm cu toții că nu avem nici o șansă.
Cred că am distrus deja planeta, iar tot ce putem face acum e să reducem impactul a ceea ce am făcut. Oamenii, ca societăți, nu se schimbă până când nu împing la limită pragul de dispariție. Ne vom schimba numai în momentul în care ne vom confrunta cu probleme grave. Până atunci, vom spune că e în regulă, suntem ok. Când vor apărea problemele, toată lumea va alerga după energia curată, însă mă tem că e deja prea târziu. Rămâne de văzut.
Cum poate supraviețui pe piață un producător de panouri solare?
E provocare foarte mare. Mai ales în acest moment. Am citit un articol potrivit căruia numai în Europa, în ultimii doi-trei ani, 20.000 de companii legate de industria PV au dispărut de pe piață. 20.000! Instalatori, firme care se ocupă de proiectare, producători și așa mai departe. Ne confruntăm cu o supracapacitate de producție a panourilor fotovoltaice, avem o capacitate de producție de circa 60 GW, dar cererea este de 20 GW. E o mare diferență și, așa cum am mai precizat, fiecare companie aflată la început, să zicem termen de cinci ani, are toate șansele să dea faliment. Din zece companii doar una singură supraviețuiește pe piață, în orice industrie.
La momentul actual foarte multe companii dispar, producătorii europeni în special, pentru că sunt expuși la presiuni mari din partea Chinei. Iar acum este rândul producătorilor chinezi, știm unele companii care au probleme mari și, probabil, își vor relua activitatea, sau probabil nu. Vom vedea. Așteptările vin de la companiile care sunt acum în piață și care au rezistat cinci ani de zile.
Pentru noi, supraviețuirea pe piață nu e lipsită de provocări, așa că va trebui să menținem un profil scăzut, trebuie să fim atenți la marjele noastre, la costuri și la profit, să avem grijă cu banca și așa mai departe. Pentru noi, prioritatea e să oferim produse de calitate, e singurul lucru care poate supraviețui, astfel încât oamenii care lucrează cu noi, persoanele care și-au instalat panourile noastre, să știe foarte bine cum merg lucrurile. Și, într-un fel, supraviețuim împreună. Desigur, nu sunt un visător, nu cred că într-o o zi toată lumea va miza pe calitate, asta pentru că va exista mereu cineva care îți va vinde un produs prost.
Ne puteți da mai multe detalii despre Winaico și capacitățile firmei?
Mai întâi, să ne întoarcem puțin în trecut. Win Win Precision Technoloy, „sora” companiei noastre, și-a început activitatea în anul 2003, în domeniul semiconductorilor, pentru că Taiwan — probabil știți acest lucru — acoperă circa 80 – 90% din piața semiconductorilor la nivel mondial. Trei din patru cipuri pentru calculatoare, telefoane mobile și așa mai departe sunt produse în Taiwan. Asta o face lider mondial în acest sector.
În 2003, Win Win Precision Technoloy a început în acest domeniu, iar în 2008 am lansat prima linie de producție, astfel încât primele panouri fotovoltaice ale companiei noastre au fost produse în 2008.
Am ajuns la o capacitate de 250 MW pe an. Ne dorim să ajungem la o capacitate de 330-350 MW până în 2016, dar totul depinde de cum va merge piața.
Avem companii globale dar, desigur, piața PV este incertă, astfel că trebuie să ne impulsionăm producția. Piața noastră cea mai mare, în acest moment, este Japonia (cred ca e piața tuturor) și Australia. SUA, în acest moment, este o provocare pentru că au făcut politici antidumping pentru toți producătorii taiwanezi și chinezi.
În mod normal, modulele noastre nu sunt atât de cunoscute pentru că nu lucrăm cu distribuitori la nivel mondial, lucrăm direct cu instalatorii, asta însemnând că mergem la companiile care instalează panourile, avem o mai bună înțelegere a ceea ce fac și totodată avem parte de un feedback foarte rapid de pe piață. Circa 1.000-1.500 de companii cumpără în mod regulat de la noi și acest lucru ne oferă siguranță, pentru că nu depindem de proiecte mari pentru a rămâne pe piață.
De asemenea, am câștigat PV Taiwan Excellence Award, unde standardele sunt destul de mari. E foarte important pentru noi și cred că rămânem un lider chiar și cu testele mai vechi. Noi încercăm să fim cât mai deschiși posibil și totul depinde de modul nostru de a convinge oamenii să meargă pe calitate, însă nu e deloc ușor.
Care este principalul avantaj în fața celorlalte companii? Să fie doar calitatea?
Aș spune calitatea, în primul rând. În al doilea rând, vindem direct instalatorilor, astfel încât aceștia au contact direct cu producătorul, neexistând intermediari. Și, în al treilea rând, toate panourile noastre vin cu o asigurare de doi ani a sistemului, gratuit, de la una dintre cele mai mari companii de asigurări din Europa, firma germană Ergo.
Cel mai important lucru este că această asigurare se face între clientul final, investitor și Ergo. Winaico nu este implicată, asigurarea se poate face pe 10 ani și rămâne valabilă chiar dacă Winaico își schimbă numele sau dă faliment. Oricare ar fi situația, clientul este acoperit.
De asemenea, această asigurare acoperă 90% din randamentul sistemului așa că, dacă acesta produce mai puțin, compania de asigurări îi plătește clientului pierderile. Acest lucru este foarte important, deoarece există unele firme care vin cu același tip de asigurări, dar problema este că asigurarea este făcută între ele și compania de asigurări. Dacă într-o zi firma dă faliment și clientul merge la compania de asigurări cu o problemă, răspunsul lor se va rezuma la „nu avem nici un contract cu dumneavoastră.”
Sunt atât de multe lucruri de spus despre calitate, dar cel mai simplu e să vă uitați la testele realizate în Australia, pe clasificări, și puteți vedea că suntem mereu în top.
Care sunt cele mai recente inovații și planuri de extindere în companie?
Când vine vorba de tehnologie, am creat propriul nostru brevet, se numește HeatCap, un print special pe care îl facem pe partea din spate a celulelor. Ele sunt foarte fragile, și sunt foarte expuse microfisurilor. Acest print reduce microfisurile cu 18-20%, și, de asemenea, se numește HeatCap deoarece răspândește căldura din modulul, astfel încât temperatura de funcționare a celulei este de aproximativ 7% mai mică decât într-un modul obișnuit. Deci, dacă avem o rată de 0,4% per grad Celsius, atunci obținem anual un randament mai mare cu 3-4%.
În ceea ce privește extinderea companiei, am deschis recent un birou în Mexic, și avem un agent în Africa de Sud.
Vorbind despre tehnologie, ce inovație v-a surprins cel mai mult în ultimii ani?
De fapt, nimic nu m-a surprins în mod special. Adică există atât de multe discuții despre o mai mare eficiență a celulelor și așa mai departe, dar dacă ne uităm la harta lumii, eficiența modulelor crește cu aproximativ 5-10 wați pe an, nu mai mult. Deci, nu există salturi mari, ca să putem spune „ok, am avut 130, dar acum avem 500”, pentru că tehnologiile au rămas cam la același nivel și știm la ce să ne așteptăm.
Sunt puțin dezamăgit de progresul tehnologiei bateriilor, deoarece acestea sunt încă foarte scumpe și încă ineficiente. Unul dintre prietenii mei mi-a spus că e mai bine să pui energie în ciocolată, pentru că are aceeași eficiență ca bateriile. Acesta este un alt motiv pentru care energia solară nu a devenit un producător important de electricitate, din cauză că nu știi niciodată când ai parte de soare. În momentul în care se va găsi o soluție rezonabilă pentru baterii, industria PV va arăta altfel. Așteptăm o idee revoluționară, însă nu se întâmplă nimic.
Ce părere aveți despre paritatea de rețea?
În Europa, mai ales, avem deja paritate de rețea. Dar, așa cum am menționat la început, decizia politică spune „ok băieți, vă puteți instala panourile, puteți instala turbinele eoliene în anumite condiții, dar nu veți primi bani pentru surplusul de energie.”
Și atunci oamenii se vor gândi doar la autoconsum. Lumea este atât de dinamică încât, dacă te uiți la industria telefoanelor mobile, vedem că Nokia a dispărut. A fost una dintre cele mai mari companii din toate timpurile și nu mai există pentru că a fost cumpărată de Microsoft. Același lucru se poate întâmpla și cu CEZ. Dacă se va permite acest lucru, companiile vor pierde enorm în doar câțiva ani.
Normal că nu își doresc asta și au puterea să amâne decizia de a împărți rețeaua. E un fel de contract social, trebuie să facem în așa fel încât toată lumea să ia parte la acțiune, însă pentru unele țări e foarte greu. De exemplu, Egiptul. Ei trebuie să pună panouri, deoarece sunt aproape de faliment, nu au credit pentru a cumpăra benzină, iar rețeaua lor de electricitate e într-o situație teribilă. Dacă ai o fabrică, ai nevoie de electricitate pentru a funcționa și singura opțiune pe care o ai e să pui panouri.
În România, în Cehia, în Bulgaria, peste tot e la fel. Există fabrici care și-ar dori să facă previziuni pentru următorii 10 ani, însă ele nu pot anticipa prețul energiei electrice. Dacă te uiți la prețul energiei electrice și la inflația din ultimii 10 ani, poți vedea că prețul energiei electrice crește între 10 și 15% în fiecare an. Cum îți poți face un plan financiar pentru viitor, în condițiile în care nu poți anticipa prețul energiei electrice?
Unele fabrici spun „bine, dacă îmi pun panouri pe acoperiș vreau să știu, pentru următorii 10 ani, prețul energiei electrice.” Deci, avem paritate de rețea acum, dar trebuie să așteptăm și o soluție politică.
Cum ați început să lucrați cu firma românească solar-service?
L-am întâlnit pe Robert Szabo în București, în urmă cu trei ani. Apoi, pas cu pas, el a început să cumpere ceva, apoi altceva, și așa mai departe. Solar-service e un fel de gură de aer proaspăt în această industrie, pentru că băieții vor doar să-și facă treaba cum trebuie. Nu știu de ce, dar așa este și, de fapt, e singura modalitate prin care o companie poate supraviețui.
Trebuie să înțelegem că numele este singurul lucru pe care îl avem în viețile noastre, și odată ce faci un lucru rău, toată lumea află imediat, mai ales cu Facebook-ul și toate aceste lucruri. Trebuie să fii foarte atent ce faci, mai ales în piețele mici, cum e România. Are țara aproximativ 20 de milioane de locuitori, dar până la urmă nu e o țară foarte mare și oamenii află ușor dacă nu îți faci treaba cum trebuie.
Îmi place faptul că Robert pune întrebări tot timpul, vrea să știe, vrea să învețe, iar asta e tot ce contează pentru a putea merge mai departe.
Pe lângă România, care sunt celelalte piețe mici care v-au atras atenția?
În acest an, am vândut panouri pentru 10 de țări diferite. Avem parteneri foarte buni in Cipru, Ungaria, Lituania, Estonia și Republica Cehă. Polonia începe și ea să se dezvolte și cred că va fi o piață interesantă. Pe lângă ea, avem colaborări și în Croația și mai nou în Bosnia. Europa de Est este destul de mare, dar când vine vorba de piața PV nu poți lucra cu orice țară. În acest moment, ne concentrăm în principal pe Polonia, pentru că lucrurile încep să se miște acolo.
În opinia dumneavoastră, care ar fi cea mai mare provocare pentru o persoană care dorește să instaleze un sistem fotovoltaic?
Pentru că lucrez doar cu instalatori și știu foarte bine doleanțele lor de zic cu zi, cea mai mare provocare pentru clienții finali — mulți dintre ei având cunoștințe puține despre industrie — este prețul. „De ce ești de două ori mai scump decât prietenul meu, care locuiește la două străzi distanță și își poate face tot sistemul în garaj?”
E un efort mare, o luptă zilnică, însă cea mai mare provocare pentru mine este să vând un produs, de a mă vinde pe mine și totodată calitatea pe care o pot oferi.
Instalatorii știu cum să-și facă treaba, dar când vine vorba de vânzări și consilierea oamenilor cu privire la calitatea materialelor pe care le folosesc, devin foarte pasivi, pentru că tot ce își doresc ei e să obțină lucrarea și atât. Nu explică omului cum stau lucrurile și nu îl ajută să găsească soluție mai bună. Ei spun doar „ok, merge și cu materiale ieftine, nu am nici o problemă să lucrez cu ele.”
Mai ales în industria PV, o companie profesională se luptă cu firmele noi care intră pe piață și ies imediat ce se termină boom-ul. În țările în plină expansiune, există companii care au angajați în construcții, instalatori, brutari și așa mai departe. Ei bine, toți au montat la un moment dat un sistem PV, pentru că au avut impresia că este foarte ușor, că n-o fi știință nucleară. Și uite așa multe companii care nu au nici o treabă cu industria PV au făcut montaje cât timp cererea a fost foarte mare.
Acum, firmele respective nu mai există, s-au întors în construcții, în brutării sau orice altceva, iar clientul care i-a ales pentru montaj trebuie apeleze de data acesta la o firmă specializată pentru a repara daunele făcute.
Când instalarea a fost făcută, a spus că firmele profesionale sunt prea scumpe, mergând pe idea „Cunosc un tip, se va ocupa el de montaj.” Și, după doar un an, instalația începe să se strice și te duci la solar-service sau la o altă firmă profesionistă și spui „te rog, ajută-mă cu asta.”
Și ei trebuie să pornească de la zero, pentru că ai cumpărat invertorul de undeva, panourile din alt loc, astfel încât totul devine de două ori mai scump.
E ca și cum mi-aș duce mașina la un tip neprofesional, el schimbă ceva, moare motorul și va trebui să merg la un atelier specializat să-l repare.
Astfel, care e sfatul dvs. pentru oamenii care au de gând să cumpere un kit solar?
E valabil pentru tot, indiferent de ce ai cumpăra: nu apela la cele mai ieftine produse! Ascultă de inginer, de ceea ce îți spune, și informează-te. Nu trebuie să te bazezi date, pe o bucată de hârtie. Întreabă oamenii din jurul tău. Sunt atât de multe forumuri despre PV pe internet, atât de multe măsurători care se pot face, dar mai ales ascultă de profesioniști. Aceasta e treaba lor, să te ajute cu tot ce ai nevoie.
Dacă mă duc la un doctor, n-o să-i spun medicului meu cum să mă trateze, pentru că el a studiat ani și ani cum să o facă. Deci, fiți foarte atenți cui îi încredințați montajul. Verificați firma înainte!
După părerea dumneavoastră, care este cel mai important lucru pe care îl poate face un guvern pentru clienții din industria solară?
Cel mai bun lucru este ca ei să înceteze să mai intervină tot timpul. Lăsați oamenii și instalatorii să-și facă treaba, nu îi îngropați în hârtii. Au fost situații — și cred că încă există — în care pentru o instalație 5 kilowați și una de 500 kW hârtiile au fost aceleași. Vor autorizație de construcție, le trebuie părerea vecinului, părerea bunicii tale. Toată lumea trebuie să aibă ceva de spus despre ce-mi pun eu pe acoperiș!
Administrația trebuie redusă la un nivel în care situația să fie ținută sub control, însă fără atâta birocrație. De asemenea, când veți veni cu o lege mai bună, vă rugăm să luați in considerare faptul că trebuie să facem ceva pentru a reduce amprenta noastră pe această planetă.
Nu vrem să distrugem rețeaua, ea trebuie să existe, cineva trebuie să aibă grijă de ea, dar să nu fie făcută numai în favoarea marilor jucători. Deci, atunci când se va veni cu o nouă lege, nu știu când au de gând să o facă, nu am văzut-o, cred că cel mai bun lucru este să existe paritatea de rețea și să se păstreze un mediu normal de afaceri.
Vreau electricitate, fie că o cumpăr sau că o produc. Și asta e decizia mea. Încă de la începutul activității, libera concurență este cel mai bun lucru care se poate întâmpla. Prin urmare, intervenții minime din partea guvernului și autoritățile locale. Încercați să lăsați piața să decidă.
Roxana Muntean
