Germania e un exemplu pentru alte țări în materie de energie regenerabilă
Strategia Germaniei pentru dezvoltarea surselor regenerabile poate servi drept exemplu pentru alte state. Germania preferă dialoguri, concesii strategice și compromisuri care dau naștere la decizii politice unanime în rândul părților interesate.
Cu toate acestea, pentru Energiewende – planul agresiv al Germaniei de trecerea la aproape 100% energie din surse regenerabile până în 2050 – unanimitatea este constrânsă.
Asta pentru că două grupuri de interese, Coaliția de Energie Convențională (CEC) și Coaliția de Energie Durabilă (SEC), sprijină diferite sisteme de energie care se opun reciproc, scrie The Energy Collective.
Coaliția de Energie Convențională, în mod oficial, susține planul Energiewende, dar nu investește în el și nici nu îl sprijină. Factorul motivant principal pentru CEC sunt banii, iar susținătorii lor majori „beneficiază în mare măsură de sistemul actual, fie pentru că dețin infrastructura curentă sau pentru că se tem de pierderi financiare, creșterea costurilor, și proiecte costisitoare care ar schimba sistemul.”
Pe de altă parte, ambiția Coaliției de Energie Durabilă pentru Energiewende este de a menține dinamica trecerii la sursele de energie regenerabilă, pentru ca aceasta să aibă loc în timp util și eficient.
Putem învăța multe de la aceste două grupuri implicate în tranziția Germaniei la o economie de energie curată. Mai jos sunt două dintre cele mai bune practici pe care SUA, precum și alte țări cu o tranziție similară, ar trebui să le ia în considerare.
Practica nr.1: Eforturile solide, susținute de agendă sunt critice pentru realizarea și menținerea sprijinului popular pentru o tranziție de energie. Construirea unei coaliții puternice, pentru a ajuta la răspândirea acestei agende, este de asemenea importantă în obținerea sprijinului popular.
Astăzi, 84% din locuitorii Germaniei susțin trecerea în totalitate la surse de energie regenerabile, cat mai repede posibil.
Energiewende și-a câștigat și și-a menținut popularitatea printr-o agendă puternică, realizată de partide politice, companii private din sectorul energiei regenerabile, organizații non-profit și institute de cercetare.
ONG-urile au fost deosebit de active în rândul cetățenilor prin coordonarea unor evenimente, declarații publice, studii, campanii și sprijinirea planului Energiewende.
În ciuda faptului că este mult depășită numeric, CEC continuă să lupte cu ardoarea tranziției energetice. Acest fapt relevă importanța rezistenței politice în contextul tranziției de energie; opoziția puternică este pe cale să dispară, însă asta rămâne de văzut.
Practica nr. 2: Politicile de tranziție ale energiei ar trebui să prezinte stimulente convingătoare pentru companiile care intenționează să investească în energii regenerabile la începutul anului, mai ales în cazul în care tranziția energetică se bazează pe aceste companii pentru generarea unui surplus de energie și investiții care ajută la construirea noii rețele. De asemenea, proiectarea unor sisteme care permit investitorilor să-și modifice modelele de afaceri, într-un mod care să mențină profitabilitatea, este la fel de importantă.
Aproximativ jumătate din capacitatea generată a Germaniei vine din surse regenerabile de energie, iar capacitatea totală în țară depășește cu mult cererea de vârf. Un rezultat direct al politicilor Energiewende arată scăderea prețurilor en-gros de la 80 euro / MWh în Germania, în 2008, la 38 euro / MWh în 2013.
Pe măsură ce prețurile en-gros au scăzut, la fel s-a întâmplat și cu profitul utilităților. În 2008, primele 20 de utilități din Europa au avut o valoare de 1 trilion de euro (1.3 trilioane de dolari).
Cu toate acestea, până în 2013, câștigul primelor 20 de utilități a fost redus cu mai mult de jumătate – peste 500 de miliarde de euro.
Este de așteptat ca utilitățile mari să ofere două lucruri vitale pentru Energiewende: energie electrică și investiții pentru construirea noii rețele.
Însă, potrivit The Economist, utilitățile europene vor ajunge să coste 1 trilion de euro până în 2020, iar „companiile în valoare de 500 de miliarde € nu pot finanța o asemenea sumă. În starea lor actuală, utilitățile nu pot finanța Europa în materie de sisteme de energie curată.”
Ca urmare, guvernele vor trebui să convingă alte tipuri de investitori, precum fondurile de pensii și fondurile suverane (definite ca „bani proveniți din rezervele unei țări, care sunt rezervați pentru scopuri investiționale din care vor beneficia economia și cetățenii țării”), pentru a finanța rețeaua energetică.
Dacă utilitățile ar fi investit în calitatea surselor regenerabile de energie la începutul tranziției energetice, atunci acestea ar fi putut să-și mențină profiturile și nu s-ar fi opus categoric planului Energiewende.
Cele două practici descrise mai sus sunt strategii de gestionare a conflictelor generate de stimulentele financiare asociate cu Energiewende. În ciuda statutului lor de minoritate extrem de nepopulară în Germania, susținătorii CEC continuă să lupte cu tranziția energetică, deoarece acestea obține profituri masive din sistemul actual. Cu toate acestea, este benefic pentru ambele coaliții și susținătorii Energiewende să-și mențină influența financiară în tranziția de energie.
Roxana Muntean
