Normele bine intenționate ale Uniunii Europene privind sursele regenerabile de energie au un efect indezirabil — defrișarea pădurilor, mai ales în sudul Europei.
În martie 2007, Uniunea Europeană și-a stabilit obiectivele privind energia și schimbările climatice pentru perioada 2010 – 2020. Țările membre s-au angajat să reducă emisiile de carbon cu 20% până în 2020 și să crească tot cu 20% sursele regenerabile de energie.
Totuși, au subestimat intensitatea carbonului provenit de la arderea lemnelor („biomasă”) pentru obținerea energiei electrice și au clasificat lemnul drept combustibil regenerabil, scrie grist.org.
Astfel, țările cu sectoare regenerabile mici au început să apeleze la lemn pentru a înlocui cărbunele, iar Guvernele au oferit stimulente utilităților de energie pentru a face acest lucru.
S-a ajuns în situația în care centralele electrice pe lemne la scară largă trebuie „alimentate”, în condițiile în care majoritatea țărilor europene nu dispun de întinderi mari de pădure pentru a le arde în favoarea biomasei.
Rezultatul? Țările europene, mai ales cele din sud, au început să importe, pe bucăți, propriile păduri.
E regretabil faptul că lemnul e considerat sursă regenerabilă de energie. Desigur, alți copaci pot fi plantați în locul celor tăiați, însă recuperarea acestora din urmă durează zeci de ani, spre deosebire de sursele inepuizabile, cum este vântul și energia solară.
Până la urmă, ne bizuim pe sursele regenerabile de energie nu doar din pricina crizei de combustibili fosili. Obsesia pentru energia curată are și o altă cauză: arderea combustibililor fosili produce CO2, care cauzează încălzirea globală.
În Polonia și Finlanda, lemnul este o resursă majoritară în generarea energiei din surse regenerabile, în timp ce în Germania însumează 40%. Și în Marea Britanie lemnul reprezintă o resursă atractivă, în condițiile în care industria solară nu e la fel de dezvoltată ca în Germania.
Drax, o utilitate britanică mare, a anunțat anul trecut că va înlocui trei fabrici de ardere a cărbunelui cu lemn. Schimbarea va aduce companiei aproximativ 550 milioane de lire sterline pe an (912 milioane dolari), în subvenții guvernamentale pentru sursele regenerabile de energie.
Argumentul reprezentanților U.E? S-a sugerat că arborii mai tineri consumă mai mult dioxid de carbon față de arborii mai în vârstă, astfel încât factorii de decizie politică s-au bazat pe faptul că arderea unui copac pentru producerea energiei nu ar avea efecte, dacă se plantează altul în locul acestuia.
Cu toate acestea, tot mai multe studii recente au demonstrat că nu toți arborii tineri consumă mai mult CO2 decât arborii mai în vârstă — acest lucru depinde de specie și de alți factori. Să nu mai vorbim de faptul că transformarea lemnului în pelete din rumeguș și transportul maritim peste Atlantic presupune ardere, implicit intensificarea emisiilor de carbon.
„Arderea lemnului în locul cărbunelui nu prezintă nici un beneficiu privind reducerea emisiilor de carbon”, spune Scot Quaranda, purtătorul de cuvânt al Alianței Dogwood, un grup anti-defrișări în Asheville, Carolina de Nord. „În cele mai multe din cazuri, este de fapt mai rău decât în cazul arderii cărbunelui sau a gazelor naturale.”
Dogwood a lansat o campanie de presiuni asupra utilităților de energie americane și britanice menită să oprească arderea copacilor în favoarea electricității.
Există câteva variabile importante de luat în considerare privind efectele climatice ale arderii lemnului. Una dintre ele: ce s-ar fi întâmplat cu lemnul, dacă acesta nu a fost ars?
Multe operațiuni de exploatare forestieră presupun arderea unor grămezi de resturi și rumeguș, creând mai multe gaze cu efect de seră decât o centrală electrică, se arată într-un raport emis luna trecută de către Departamentul pentru Energie și Schimbări Climatice (DECC) al Marii Britanii
Însă, din punct de vedere climatic, ar fi mai bine ca aceste resturi să fie lăsate în pădure pentru degradare, se mai arată în raportul citat.
În timp ce în anumite situații arderea rumegușului poate avea o amprentă „foarte scăzută” a gazelor cu efect de seră, se mai arată în raport, „alte scenarii pot duce la gaze cu efect de seră cu o intensitate mai mare decât cele provenite de la combustibili fosili, chiar și după 100 de ani.”
Și, „în toate cazurile, aportul de energie necesar pentru a produce energie electrică de la pelete din America de Nord este mai mare decât cel pentru energia electrică din combustibili fosili și alte surse regenerabile de energie (cu excepția sistemelor fotovoltaice mari).”
În aceste condiții, Guvernele nu ar trebui să ofere subvenții pentru arderea lemnului și e de așteptat ca factorii de decizie din Uniunea Europeană să revizuiască aceste politici care se dovedesc, până la urmă, dăunătoare mediului.
Roxana Muntean