Gazele de șist au un impact nociv asupra mediului
Analizele experților confirmă faptul că lobby-ul făcut de companiile din sectorul gazelor de șist este profund înșelător, și că până și cea mai avansată tehnologie utilizată la extragerea gazelor de șist nu poate evita impactul enorm asupra mediului.
Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), două treimi din rezervele cunoscute de combustibili fosili trebuie să fie lăsat în pământ, dacă vrem să evităm limitele de încălzire convenite la nivel internațional de 2 grade Celsius.
Un argument folosit foarte des la promovarea dezvoltării resurselor de șist este că gazele de șist ar putea „juca un rol-cheie în tranziția către un viitor energetic mai verde”. Mai mult decât atât, gazele neconvenționale sunt prezentate în mod ipocrit drept un combustibil important pentru reducerea emisiilor de carbon.
Această afirmație este, totuși, profund înșelătoare, deoarece denaturează impactul gazelor naturale asupra încălzirii globale și ignoră consecințele schimbărilor climatice provocate de dezvoltarea globală a industriei gazelor de șist.
Gazul natural este format în cea mai mare parte din metan, care are, potrivit IPCC, un impact asupra încălzirii globale de 86 de ori mai mare decât dioxidul de carbon, într-un interval de 20 de ani.
Prin urmare, în timp ce gazul poate avea o amprentă de carbon mai mică decât multe alte surse de combustibil fosil atunci când este ars, el poate genera un nivel ridicat de emisii de-a lungul ciclurilor de producție și de transport, ca urmare a scurgerilor de metan.
Conform unei analizei independente din SUA, în ciuda așa-numitei „cea mai bună tehnologie existentă”, până la 12% din gazul natural produs la siturile unde se utilizează gaze de șist se scurge direct în atmosferă.
Potrivit The Ecologist, această cifră are o mare importanță având în vedere că analizele științifice arată că beneficiile aduse climei în momentul trecerii de la cărbune la gaz se pierd dacă nivelul de scurgere al metanului este mare de 3%.
Să nu mai vorbim de erorile produse în timpul forajului, eșecuri care au un impact enorm. Spre exemplu, studii recente din SUA au arată că rata de eșec la siturile din bazinul Marcellus – locul în care este produsă în prezent o cantitate semnificativă de gaze neconvenționale pentru Statele Unite – a fost de cel puțin 6,2%.
Metanul este eliberat în atmosferă
Ca rezultat, s-a prezis că aproximativ 40% din sondele de petrol și gaze din regiunea Marcellus ar avea scăpări de metan în apele subterane sau în atmosferă.
Preocupările legate de scurgerile de metan sunt deosebit de mari în țările în care standardele de mediu și capacitățile de monitorizare sunt scăzute, iar acest lucru se întâmplă în majoritatea țărilor vizate în acest studiu.
Impactul exploatării gazelor de șist asupra mediului
Chiar dacă există încă dezbateri importante, un număr de agenții internaționale au avertizat că dezvoltarea la nivel mondial a industriei gazelor de șist nu va avea beneficiile climatice promise de companiile din sectorul gazelor de șist.
Potrivit AIE, ne așteptăm, la nivel global, la o „creștere de temperatură mai mare de 3,5 grade Celsius, cu mult peste limita acceptată pe scară largă de 2 grade Celsius.”
În timp ce AIE afirmă că, în 2010, emisiile legate de sectorul gazelor naturale la nivel mondial au fost de aproximativ 3.050 milioane de tone de dioxid de carbon, și se estimează că emisiile de CO2 din sectorul gazelor naturale, într-un context de expansiune a gazelor de șist, vor continua să crească în fiecare parte a lumii, în ciuda utilizării celor mai bune tehnologii disponibile.
Prin urmare, impactul dezvoltării producției de petrol și gaze de șist este enorm. În multe țări din Sud efectele schimbărilor climatice sunt deja vizibile, și specialiștii preconizează că acestea vor experimenta consecințe dintre cele mai grave.
Până în 2030, în timp ce costurile legate de schimbările climatice și poluarea aerului este de așteptat să reprezinte 3% din PIB-ul global, țările mai puțin dezvoltate ale lumii vor plăti cel mai mare preț, procentul crescând cu până la 11%.
Un avertisment pentru noi toți – experiența din America de Nord
După un deceniu de expansiune la scară industrială în America de Nord, natura distructivă a industriei gazelor de șist este acum din ce în ce mai evidentă în lumea largă, cu prejudicii mari aduse mediului, sănătății oamenilor, precum și climatului, faunei sălbatice, infrastructurii publice, economiilor locale și societății în general.
În ultimii trei ani, aceste efecte au făcut obiectul unor publicații academice săptămânale, dezvăluind că riscurile generate de producția combustibililor fosili (inclusiv gazele de șist) sunt complexe, grave, și au loc pe scară largă.
Aceasta cercetare științifică în curs de desfășurare este vitală, pentru că ne ajută să înțelegem consecințele maligne ale extragerii gazelor de șist.
O imagine completă a lucrurilor grave care se petrec este însă îngreunată din cauza lipsei de transparență din industria fracking și de faptul că autoritățile nu stabilesc obligații legale ferme pentru industria gazelor de șist și nici studii științifice de teren.
Rezultatele cercetării ridică întrebări serioase cu privire la capacitatea industriei fracking de a păstra ecosistemele fragile întâlnite în zonele în care exploatează gazele de șist.
Problemele observate în SUA și în Canada (anticipate și în Europa) par a fi mult mai mari în alte locuri din lume în care industria gazelor de șist încearcă să se extindă, profitând de guvernarea proastă.
E greu de imaginat cum o industrie distructivă se poate dezvolta într-un mod sigur și ecologic, mai ales dacă vorbim de statele guvernate prost.
Nivelul de protecție a mediului în țările care aplică standarde de mediu mai ridicate, ca Europa și Statele Unite, nu a reușit să atenueze efectele inerente ale industriei fracking.
Impactul activităților în țări precum Argentina arată deja pericolele cu care se confruntă mediul și populația din cauza firmelor străine (cum ar fi Chevron, Total sau Shell), acuzate că exploatează gazul la standarde de mediu mai mult mici față de cele care se aplică în Europa sau în SUA.
Experiența de până acum ridică întrebări fundamentale despre modul în care cetățenii sunt tratați în această expansiune a gazelor de șist.
Protest la Pungești împotriva exploatării gazelor de șist. Foto: Daniel Mihăilescu
Protestele anti fracking din Pungești, Balcombe (Marea Britanie), New Brunswick (Canada), Neuquén (Argentina) și din alte părți ale lumii au declanșat represiuni brutale în rândul forțelor de ordine și de securitate, ridicând întrebări cu privire la legitimitatea democratică a dezvoltării acestei industrii.
Sursele regenerabile de energie, singura soluție durabilă
Impactul industriei gazelor de șist asupra climei necesită un control mult mai mare, în special în țările care sunt deja afectate de consecințele schimbărilor climatice.
Gazul nu a fost și nu va fi niciodată un combustibil fosil curat. Emisiile de metan asociate cu producția, transportul și consumul contribuie în mare măsură la distrugerea mediului și nu ne mai putem permite să continuăm cu soluții false.
Termenul pe care îl avem acum la dispoziție pentru a evita o creștere a temperaturii cu 2 grade Celsius ne obligă să găsim urgent soluții cu adevărat durabile, inclusiv îmbunătățiri atât de necesare în domeniul eficienței energetice, stimulate prin politici de investiții menite să dezvolte sursele regenerabile de energie.
Inovațiile tehnice create de inginerii și oamenii de știință europeni – în special în domeniul surselor regenerabile de energie și eficienței energetice – ar putea fi utilizate nu doar pentru a stimula economia și independența energetică a Europei, dar și pentru a oferi soluții durabile pentru toate țările care se luptă să găsească modalități de ieșire din criza economică, energetică și climatică.
Roxana Muntean
